Istoric, locație, hartă

    Muzeul Regional de Arhitectură Populară şi Trai din Cernăuţi (instituţia municipală). Complexul arhitectural natural al muzeului este situat la marginea de nord-est a oraşului Cernăuţi. Ideea de a crea o astfel de instituţie s-a discutat încă din anul 1906, la reuniunile Societăţii Ştiinţifice din oraşul Salzburg (Austria) unde au fost  informaţi despre planurile de construire a acestuia. În cazul punerii în aplicare a acestui proiect, în Ucraina s-ar fi deschis primul muzeu cu profil popular în aer liber.
       În 1920 la Casa Poporului din Cernăuţi, cu eforturile societăţii culegătorilor au fost iniţiate măsuri pentru înfiinţarea muzeului ucrainean etnografic. Directorul său, doctor V.Zalozetski  a publicat în anul 1928 o broşura <Muzeul Ucrainean Popular>, în care a justificat necesitatea şi a subliniat obiectivele unui astfel de muzeu în Bucovina, cu instrucţiuni pentru strângătorii de materiale populare. “Muzeul nostru, - V.Zalozetski, -trebuie să iasă în evidenţă prin calitatea şi nu prin cantitatea mare de material. Nu vrem să creăm o colecţie moartă şi fără nici un plan, sperăm să oferim oamenilor o imagine vie a vieţii populare. Muzeul trebuie să slujească Poporul, de aceea trebuie să aibe în El rădăcinile sale”.
       În anul 1934 cu ajutorul lui V.Zalozetski pe muntele Teteno din Cernăuţi a fost construită o casă sculptată Huţulă, cu decoraţiuni, sculpturi şi acoperiş pentru poartă şi portiţă. Acesta trebuia să fie începutul unui mic muzeu de artă Huţul. În rest, sorta acestui muzeu este puţin cunoscută. Se crede că el a ars la sfârşitul anilor 1930. Până în zilele noastre s-a păstrat doar poarta sculpatată, pe care este sculptată data «1934 NOEMBRIE 8». În prezent, poarta este instalată pe teritoriul Muzeului de Arhitectură Populară şi Trai din Cernăuţi.
Numai Consiliul de Miniştrii al URSR din 19 iulie 1977 a decis crearea muzeului.
     Proiectul preliminar a fost elaborat de Filiala Cernăuţi a Institutului «Civil de construcţii» (аrhitect G.Pleguţa). De proiectarea detaliată s-au ocupat arhitecţii muzeului.
Acum, expoziţia este alcătuită din două zone etnografice şi arhitecturale– «Hotenscina» şi «Podnistrovea de vest» (9,3790 ha). Este planificată unirea acestor doua zone: «Huţulă», «Subcarpatică» (6,4559 ha) şi sectorul arheologic a Bucovinei vechi.
    În muzeu sunt prezentate mai mult de 35 de exponate arhitecturale – caracteristice arhitecturii populare în a doua jumătate a sec.18 si prima jumătate a sec 20. Printre ele – structuri de locuit şi agricole (case, cămări, hambare, coteţe, grajduri, şuri, etc.), instalaşii industrial publice (mori, fierărie, magazine, primăria, Biserica, clopotniţa).  Monumentele arhitecturale sunt completate cu interioarele tradiţionale. În muzeu este reprodusă casa în pământ din sec. 8 (casă veche) – primul obiect arheologic.
       Fondul strâns de muzeu totalizează aproape 8 mii de articole: maşini agricole, unelte, obiecte de uz casnic, costume populare, ţesături, obiecte din lemn, metal, lut şi instrumente muzicale, obiecte de cult şi cărţi. Dintre acestea, mai mult de 1,5 mii sunt prezentate în interioarele clădirii.
 

SCHEMA  EXPOZIŢIEI  MUZEULUI  REGIONAL  DE  ARHITECTURĂ  POPULARĂ  ŞI  TRAI  DIN  CERNĂUŢI

Traseul excursiei                                                                
Capăt de linie, troleul nr.4

1. Intrarea în muzeu
2. Morile de vânt – sat Şeşcăuţi, raion Novoselski
3. Casa în pământ (casă veche) sec.VIII
4. Locuinţa păstorilor  - cătun Creciunivca, raion Putila, anul1962
5. Casă – sat Vicno, raion Zastavnivchi , anul 1891
6. Magazin – sat Novoseleţia, raion Kelmeneţchi, anii 1920-30
7. Moara de vânt – sat Rucşeni, raion Hotena
8. Fierărie – sat Colinkivţi, raion Hotena, anul 1920
9. Casă - sat Gavrealivţi, raion Kiţman, anul 1860
10. Casă – sat Laşkivca, raion Kiţman, anul 1875
11. Casă – sat Ridkivţi, raion Novoselski, anul 1835
12. Primăria (consiliul local) – sat Revne, raion Kiţman, anul 1933
13. Fântâna <barza>
14. Biserica Sf. Nicolae – sat Dracenţi, raion Kiţman, anul 1810
15. Poartă veche
16. Scena mică
17. Scena mare